Poveste de Craciun I

E prima zi de ninsoare la noi,se implineste 1 an de cand am blogul si mi-am amintit in ce conditii l-am creat. Era cam aceeasi vreme,acelasi plictis de dupa-amiaza,cand lumea se trage la culcus,se pregateste de sarbatori si mi-a venit in nari un miros de cozonac,de brad,de iarna si de casa de tara,de soba trosnind si lemne spoite cu zapada,incat "m-am facut" iar copilandru,in inima mea,bineinteles.
Zapada pana la streasina casei,fuioare de fum iesind pe cosuri,luminite la ochiurile de geam,carne de porc prajita,cu mamaliga si usturoi,sarmale in oala de lut,sfaraind molcom pe plita neagra ca abanosul. In casa, cele doua femei,mama si fiica ,se invarteau de colo,colo,cine stie,poate descantau cozonacul framantat in covata de lemn,urmarite de trei perechi de ochi,aciuati in cele 2 paturi ale camarutei. Proaspat imbaiati,pruncii,imbracati in straie albe, se harjoneau,iar vocea blanda,dar ferma, a bunicii ii potolea numaidecat.
Batrana, arata intr-un mare fel, inalta,slaba,cu par negru,incaruntit usor pe la tample,ochi albastri si nas fin,aristocratic,dadea tonul casei,gustul mancarii,curatenia presurilor tesute in razboi,randuiala animalelor,educatia spartana a copiilor,si cel mai mult,dadea ORDINE:))))
Fata,destul de naltuta,robusta,cu un piept generos,de taranca muncita si care nascuse 3 copii,negruta,avea,mai presus de toate: vioiciune. Si in mers,si in glas,si in treburi,si mai ales in ras.Radea cu un ras asa de molipsitor,spunea niste glume asa de faine si avea o spiritualitate si o profunzime in discurs,de tare iti mai placea s-o asculti.
Copiii,doi baieti si o fata,umpleau casuta cu glascioarele lor,chicoteau si jucau jocuri din cele mai nastrusnice: puneau scaunelele cu picioarele in sus,deasupra lor intindeau cate o patura si-si faceau corturi,fiecare cu al lui. Totdeauna,fata juca rolul furnicii,din celebra fabula,iar baietii cel al greierului,jucau tabinet,popa prostu' si razboi,iar cand venea cate un unchi de la oras era veselie si mai mare: aveau si ei brad,instalatie sclipitoare si portocale.De dulciuri nu mai zic. Poate ca era saracie,dar ei nu simteau asta;femeile casei aveau grija tot timpul sa nu le lipseasca strictul necesar,iar faptul ca totul se impartea la 3 era benefic numai pentru ei; mai purtau hainute unii de la altii,mancarea era pe primul loc,rechizitele se reconditionau de la an la an,incaltarile la fel.
Poate de aceea,mama lor incerca sa le insufle dragul de carte,dragul de oameni,dragostea pentru lucrurile importante in viata,cele spirituale,si nu materiale. Baietii,mai zburdalnici,s-au pierdut in negura departarilor,fiecare cu cate un motiv,dar fata tanjeste si astazi,dupa 30 de ani,la linistea din casuta de chirpici,varuita in alb,cu usi si cercevele verzi,cu acoperis de stuf,sub care isi faceau vrabiile cuib,vara,cu gardut de lemn varuit,la perdelele cu gladiole cusute de mama ei,la stergarele taranesti agatate pe la tablourile din perete,cu poze ingalbenite de vreme,la presurile de pe jos,la mirosul plitei de la soba,innegrita cu carbunele din baterii amestecat cu otet,la mancarea de cartofi din farfuria de tabla,ufff,pe nerasuflate am scris fraza asta,de frica sa nu-mi pierd sirul dorintelor.
Si acum vin colindatorii:"Aceasta seara e pentru noi,Cea mai frumoasa dintre dintre sarbatori,Si noi cu totii venim acum, Sa va uram de Mos Ajun, Ne dati ori nu ne dati!!!"
Si iese batrana in prag,cu ciurul plin de nuci,imparte copiilor si inchide repede usa ,ca e frig si viscoleste zapada in tinda. Pruncii isi lipesc nasucurile de geam,sa vada colindatorii,ca deocamdata ei nu au voie,is prea mici si nu-i niciun barbat in casa sa-i insoteasca,sa-i apere de caini si de cei care vor sa le fure nucile.
Mama lor,ii priveste pe furis,ofteaza si-si continua lectura,ca iarna asta era activitatea ei preferata:cititul si cusutul. Mergea la biblioteca,isi lua cate un maldar de carti,apoi,acasa,impartea fiecaruia cate una dupa posibilitatile si varsta lui; batrana nu citea decat Biblia,dar isi omora timpul tricotand manusi,ciorapi si fulare,pentru ele si pentru copii.
Va urma.

Only God Can Judge Me (Doar Dumnezeu ne poate judeca)

V-am promis schimbari in lumea mea cea mica. Una dintre ele e aceea ca mi-am facut un tatoo. De cand ma stiu mi-a dorit unul,imi plac foarte mult,dar nu reuseam niciodata sa-mi si fac. Ba nu era timp,ba nu era dispozitie,ba atitudine,ba era frica de durere. Sa stiti ca n-a durut,poate si pentru faptul ca am trecut prin multe alte "dureri",care m-au calit si asta fizica era un mare "minim" fata de cele sufletesti.

Ar mai fi si faptul ca am invatat sa fiu un om extrem de tolerant,nu mai judec pe nimeni,nu mai arunc cu piatra,nu ma mai avant sa fac remarci "inteligente" asupra lucrurilor care ma agaseaza.Iau viata,oamenii,lucrurile asa cum sunt, nu ma mai cert, nu mai incerc sa schimb atitudinea semenilor,sa-i fac sa vibreze alaturi de mine, nu le mai cultiv altruismul,ii accept cu bune si rele.

De cand s-a intors "berbecul ratacit",adica omul, m-am mai calmat in simtiri,in toate simtirile:)))am sufletul mai linistit,trupul mai relaxat,mintea mai limpede,fata mai luminoasa,glasul cristalin si ochii vii. Astept sa treaca anul asta,presimt ca celalalt va fi mai calm,chiar daca asta inseamna iar singuratate,macar traiesc cu gandul revederii,cu gustul si fierbinteala lacrimilor,cu bucuria din ochii copiilor,cu dragostea cu care m-au inconjurat bratele lui,cu sarutarile interminabile din holul casei,cu "sechestrarea " de rigoare,macar de 2 zile,in pat.

Tatuajul reprezinta o BALANTA.

nici chiar asa profund!

De ceva vreme,v-am zis ,m-am amestecat in tot soiul de chestii. In afara faptului ca stau 10 ore la servici,cu fundu' pe scaun,de mi s-a latit si scaunu' si fundu',apoi ma duc acasa si descurc din ite 2 copii,un caine si o casa,mai incerc sa umplu timpul ramas cu lucruri care-mi plac.
Daca ar fi sa facem un clasament al acestor lucruri,corelat la statutul pe care-l am azi,acesta ar arata cam asa:
1. fumez: da' ce mai fumez....pfff....de placere,de plictiseala,de nervi,de dor,de uitare,de amintiri.
2. butonez in draci: si acasa,si la servici,cu motiv sau fara,incerc sa nu dau calculatorului locul pe care ar vrea sa-l castige,cu toate ca de multe ori mi-a fost "amic",l-am si urat tot de atatea ori,nu suplineste realitatea ,dar faci compromisuri si-i spui: frate,asculta-ma 2 minute ca am sa-ti fac o marturisire;si el asculta,iar tu te descoperi partial,atat cat sa se vada un "umar" .
3.table: imi plac atat de mult incat as juca nonstop,fie real,fie virtual.
4.vorbesc: cine-a zis ca asta-i apanajul femeilor a descoperit coada la cireasa:));cred ca Dumnezeu a lasat cuvantul cu intentia de a-L preaslavi,dar cred ca El a fost candva om si sigur i-a spus femeii pe care o iubea: "Iubita,ce tare dor imi e de tine!"si-n marinimia lui a dat acest fior si oamenilor.
Si vine vremea cand trec lucrurile simple pe primul loc,imi propun sa fac schimbari in lumea mea cea mica si,de aceea,va invit sa mai treceti pe aici,sa le vedeti.Sper sa fie o surpriza placuta pentru toti.

http://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ

http://www.youtube.com/watch?v=C3lWwBslWqg

de trezit simturi!!!

in ultima vreme am ascultat si altceva in afara de radio.
observ ca-s cam amestecata...in toate,inclusiv in gustul pentru muzica.
poate se mai cerne ceva cu timpul,dupa ce ma limpezesc...cu ce ascultam muzica ? cu creierul,cu inima sau cu urechile?si de ce,in anumite momente ale vietii noastre ne plac niste lucruri pe care nu le placeam ?
va invit sa ascultati ,sa simtiti,sa nu criticati!

http://www.trilulilu.ro/Sco0ter/5ed3595cd09b50

http://www.trilulilu.ro/folkforever/3fc3e90a83f59c

http://www.trilulilu.ro/patrycya/126cd3de3cb608

http://www.trilulilu.ro/georgerdv/9435192e2707df

http://www.trilulilu.ro/rebeck/9999dd4f835f46

aseara am vorbit cu omu',dupa o perioada in care n-am stiut nimic unul despre celalalt,ne-am vazut,bineinteles pe vesnicul messenger,si mi s-a parut asa de frumusellllllll ,cum nu l-am vazut atatia ani,am ras,era si el vesel ca ne vede si eu m-am bucurat ca-i e mai bine.mi-a adus un pic linistea in suflet,20 de minute:))))ca pe urma a trebuit sa merg la culcare si a inceput sa ma ia groaza cand vine noaptea pentru ca stiu ce urmeaza: nesomn,ganduri,vise...
dimineata o iau de la un capat, pe care il stiu ca pe podul palmei ,sunt iarasi "amestecata" de diverse,pe care nu le pot exprima si-am incercat sa le scriu aici.azi nu-mi vine inspiratia,dar o spun prin cantecele pe care le-am ascultat de o suta de ori ca sa vad pe care din ele sa le cern in sita sufletului.
pentru azi,numa' iubire va doresc!

daca te sinucizi,te omor!

a venit toamna.....acopera-mi inima cu ceva!
cand in plans,cand in ras,asa m-am trezit eu toamna asta.am plans de frig,am ras cand a venit soarele;ce simtzaminte poate trai sufletul asta al nostru chinuit de amaraciune,de doruri, de bucurie!!asta cu bucuria...mai subtire....ca nush cum s-a nimerit ca veacul asta sa fie unul tare greu; mie,una,mi-e greu acum din niste motive pe care vi le-am enumerat in postarea anterioara,dar nu ma plang,ca am blog si am cui ii spune:)).mai scriu pe-aci,ma descarc,ma ridic,ca de atatea ori dealtfel si merg pe un vechi principiu de-al meu: femeie,sa nu te plangi niciodata ca sunt altii mai necajiti ca tine;sunt parinti care traiesc drama cea mai drama: a nu avea sa le pui la copii pe masa o mamaliga si te uiti in okisorii lor care scancesc fara zgomot si ti se rupe inima.sunt parinti care traiesc drama vreunei boli grave a vreunui copil si atunci inima ta e tzandari,sunt oameni care ....si atunci ce rost are sa te mai matzai si tu cu vreo plangere?
si uite-asa cazu mariutza mea in starea aia de melancolie blegoasa,ca atunci cand te toropeste un soare de noiembrie,cand iti fosnesc sub talpi frunze galbene,te coplesesc amintiri pe care le-ai fi vrut demult uitate....ti-e dor de casutza din chirpici a copilariei,de iresponsabilitatea cu care ti-ai trait anii adolescentei,de mana calda a mamei pe locul care durea....ce ma durea atunci?pfff,multe ma dureau:odata m-a durut urechea rau de tot,altadata ma durea inimioara ,ca o bagam in draci si nu primeam inapoi cat sa o linisteasca....si EA ,saraca,de multe ori m-a alinat si de multe ori m-a certat,cateodata cu folos ,alteori din dorinta de a nu trai si eu viata ei;parintii vor totdeauna ca,copiii lor sa fie cu o treapta mai domni decat ei.
mi-e dor de omul caruia i-am daruit cei mai frumosi ani ai mei;acu' daca ar veni nu cred ca m-ar mai deranja atat de tare ca sforaie:))l-as pazi cand doarme,sa nu pierd nicio sforaitura,l-as inveli si l-as pupa pe fruntea transpirata de la vise,l-as pupa pe okii albastrii ca safirul,cu care mi-a luat mintile tineretii si l-as ruga sa-mi cante :"mai treci neica si tu dealul",poate isi aminteste de dealul Paduchiosu pe care il trecea ca zmeul,de dorul meu,iar eu il asteptam in poarta,in camasa de noapte,sa-i deschid ,ca batea drumu' Gorjului doar pentru un sarut.
mi-e dor de vremea cand nu aveam grija zilei de maine,de anii cand nu aveam parul alb si eram fericita cu o paine si cu multa iubire.
mi-e dor de veselia mea,de glasul meu de copil,de seninatatea din oki si din suflet;acum vesela nu prea mai sunt,am glasul tablagit de la tigari,okii si sufletul mi-s innegurate de griji ....si stau si ma gandesc ca asa ma percep copiii mei cum am perceput eu o mama imbatranita,garbovita,albita la par si innegurata la fatza intr-un an cand am fost acasa;era aceeasi vreme ca acum,ploua mocaneste,un noroi in curte de mureai si eu strig la poarta inchisa: MAMA!! ea vine ,deschide,se bucura ca ne vede,dar eu nu ma bucur:((parca nu e ea asa innegrita de doliu,griji si ce-o mai fi avut si am ramas multa vreme marcata de viziunea asta: o umbra.
astazi,in locul ei....ma vad pe mine: in doliu,cu parul alb,impovarata de griji,o umbra.

sunt singura!

si la propriu si la figurat!
asta inseamna mult timp pentru reflectii si nu e bine.teme pt.timpul liber:
1.singuratatea din cauza plecarii omului cu care ai impartit 16 ani de pat,masa,bani,certuri,iubiri,copii,etc;
2. singuratatea din partea prietenilor care nu cultiva relatia;cultiva numai cand au nevoie de ceva si atunci se cheama ca nu e prietenie;
3. singuratatea sufletului care nu are pe nimeni:sa se confeseze,sa planga,sa rada;
4. singuratatea trupului:am lasat asta la urma deoarece nu e foarte important sexul,daca nu primesti si orgasm intelectual.

va rog sa reflectati si voi daca v-au placut temele!eu alung acum aceste momente alaturi de copii si catzelusha mea ,Sara si regret mult unele lucruri care nu meritau facute!!!!!!!

sunt bulversata sa constat cat de mult se poate schimba omul intr-o viata.daca acum 10 ani nici nu concepeam sa stau la tara,acum imi doresc cu disperare o casuta,cat de mica,vorba furnicii:)).
sa am o gradinutza cu flori,una cu legume,sa-mi plivesc eu rosiile cu mana mea,sa stau sub umbrar sa-mi beau cafeaua dimineata,sa fumez in pridvor seara,in balansoar,sa ma uit la copii cum ciripesc in curte,la barbat cum isi scoate o oala cu vin din camara ....sa depan amintiri cu prietenii,la un gratar,sa fie liniste,sa nu aud telefoanele,dar sa am net ,deoarece sunt dependenta de backgammon online:))
imi doresc mult ...sper sa am intr-o zi toate astea...ma rog la Dumnezeu sa mi le dea cand o crede El de cuviinta,dar te rog Doamne,sa nu fie prea tarziu,cand oi fi batrana rau;atunci copiii sunt plecati si parca nu-i asa faina omleta cu marar si ceapa daca nu-s si ei acasa.cu cat imbatranesc imi doresc mai mult o casuta,imi revine in minte,constant,copilaria mea de la jirlau,cand era zapada pana la streasina casei,cand luam bataie cu manunchiul de urzici din mana bunicii deoarece i-am taiat costumul national sa fac rochii la papusi,cand scriam biletele de dragoste baietzilor mai mari:))gizas,de mica mi-au placut barbatii mai batrani:apropo,cel mai sexi barbat in viata mi se pare Sir Sean Connery,nush dc,dar am o problema cu barbile aranjate fain ale barbatilor.imi place parul....

am sters poza deoarece era prea deocheata pentru starea in care sunt.n-am mai scris demult...nu m-am simtit in stare sa spun ce simt...am scris pentru memoria mamei,care s-a prapadit intre timp,iar eu,cu inima plina de regrete ca n-am facut destule pentru ea,incerc acum sa ma revansez.mi-e dor de EA!