Craciunul la Jirlau.

           Mai tineti minte Craciunul copilariei voastre?

^ Aceasta seara e pentru noi
   Cea mai frumoasa dintre sarbatori
   Si noi cu totii venim acum
   Sa va uram de Mos Ajun.
- Ne dati ori nu ne dati?
- Ne daaaati,ne daaaaati ori nu ne daaaaati?^

         Nuci,mere,biscuiti,gogosi....nu mai imi amintesc daca erau si bani.Cred ca nu,daca nu imi amintesc,inseamna ca nu erau sau erau foarte putini:))). In orice caz, Craciunul copilariei mele era sarac,dar cu multa caldura in soba,ca baba mea era friguroasa,cozonaci,sarmale,sorici. Mi-aduc aminte,ca nici atunci,ca si acum,nu suportam sa aud cum zbiera porcul in ograda cand il taia,mi-era mila ,dar de mancat,am mancat. Nu cum se intampla cu mielul. Nici acum nu mananc miel ca-mi tiuie in urechi cum plange ca un copil.
         Cat a trait frate-miu am mers toti 3 la colindat,cu mama in urma noastra sau in custodia vreunui vecin mai curajos,sa ne apere de caini. Seara tarziu,cand ne intorceam,rasturnam sacul de nuci in pat,le numaram si cine avea mai multe era foarte mandru. Cine se mai duce la colindat acum cu sacul facut din fata de perna ,atarnat de gat? Veneau copiii la colindat si baba iesea in tinda,cu ciurul plin de nuci si impartea la fiecare cate 2,ca era zgarcita :)))). Daca erau copiii vreunui vecin pe care nu-l vedea cu ochi buni le dadea doar cate una si punea zavorul la usa dup-aia.
          Cine e de prin partile Brailei nu are cum sa  uite coliva in scutece impartita in dimineata de Craciun, vestind nasterea lui Iisus. Cadouri sub brad nu am avut pentru nu am avut pom de Craciun decat o data,cand aveam 6 ani si ala adus din mila unui unchi de la oras;valeuuuuuuuuuu,cand am vazut instalatia luminoasa sclipind in camaruta aia mica de 6 metri patrati am crezut ca aia e fericirea de pe lume. Zapezi ca-n vremea copilariei mele nu am mai vazut asa mari,te trezeai dimineata cu nametii pana la streasina casei. Ma duceam la scoala cu zapada pana la brau si tin minte ca intr-un an am fost la o olimpiada de romana si cand am ajuns in clasa eram uda pana la genunchi. Turte pe plita ca ale babii mele nu am mai mancat de nu mai tin minte,dar nu le-am uitat gustul si mirosul.
         Acum sunt si eu mama,cat imi lipseste mangaierea femeii care mi-a dat viata,nu exista cuvinte sa exprim. Sunt departe de casa,de familie,singur prin strain esti ca un caine plouat,am un an jumate de cand is pe-aici si deja m-am scarbit. Ce proasta eram,copila fiind,ca imi doream sa ajung cat mai degraba adult,nici prin cap nu imi trecea cat aveam sa regret asta,ani mai tarziu!
          M-as intoarce cu drag la radacinile mele,daca viata si soarta nu m-ar purta pe drumuri lungi si anevoioase,chiar daca acolo nu ma mai asteapta decat un batran cocosat si amarat caruia ii datorez multe,o casa darapanata si pustie,dar e casa in care m-am nascut,in care am crescut,in care am invatat,in care mi-am trait si dureri si bucurii,in care mi-am trait iubiri adolescentine si suferinte,casa in care mi-am facut un milion de planuri pentru viitorul meu si casa in care aceleasi planuri s-au naruit,din motive numai de Dumnezeu stiute,casa in care ma simt ca-n bratele mamei,pentru ca inca mai pastreaza mirosul ei,mana ei si privirea ei de nefericita.
            As mai zice vreo cateva,dar tare ma tem ca as rascoli si alte amintiri ,mult mai dureroase,care m-ar impinge sa fac cateva remarci la adresa celora care stiu sa judece,sa dea cu piatra,sa intoarca spatele,sa se creada superiori celorlalti,pur si simplu pentru motivul ca au ceva mai mult in buzunar. In suflet n-au nimic,parerea mea,care nu sunt de prin partea locului:))) ca sa inchei intr-o nota optimista,e Craciun ,nu vreau sa stric atmosfera celor care ma citesc si printre randuri. Life goes on!!!

           

Arta si relaxare.

         Iata ce mesteresc eu in timpul liber. Va recomand cu caldura sa va apucati si voi pentru ca fumati mai putin,creierul e mai aerisit,taie nervozitatea si relaxeaza psihicul. Decat sa vorbesc la telefon 344355465765765675 ore mai bine goblenez si nici nu risc sa scot ceva din gura care ar deranja interlocutorul.Hi,hi,hi.

PS: DACA IES SI CEVA BANUTI DIN TREABA ASTA AR FI MINUNAT!!!
Nu am pus poze cu cele pe care le-am dat cadou.

Nu va grabiti sa impartiti judecata si moartea!

          Asta mi-as dori sa mi se scrie pe cruce,nu ca m-as grabi sa se intample,dar cateodata,ajungi si in situatia de a lipsi instantaneu si descopera urmasii(mostenitorii) ca nu ti-ai facut testamentul. Pana strang averea care sa umple o pagina A4 las celor care raman dupa mine,instructiuni care sa le faca impartirea mai usoara:
1. Deocamdata nu am nimic de trecut in lista de patrimoniu,mai dureaza putin pana trec din situatia de debitor la cea de creditor. Acum sunt pe -000000  . 
2. Stati linistiti,nu am de gand sa mor inainte de a ma achita moral si material fata de toata lumea.
3. Totusi,in caz ca se intampla, am asigurare de viata,cereti detalii la angajatorul meu.
4. Acu,ca m-a scapat gura, atentie,copii si sot,ca o sa va pun sa gustati mancarea inainte de a manca eu,in ziua de azi nu mai poti avea incredere in nimeni:D:D:D:D:)))))))).
5. Hai ma ,ca am glumit,ati vazut drac mort?

Faceti fapte bune asteptand recompensa?

         Mai tineti minte cand va educau parintii sa ajutati baba sa treaca strada,carandu-i sacosa sau luand-o de mana si indreptand-o spre calea cea buna(zebra)?
          Daca ati facut vreodata treaba asta si ati fost inocenti in gandire sigur nu v-ati gandit ca baba are vreun mar in geanta sa va dea sau vreun leut in buzunar. Ati facut-o pentru ca era o fapta buna. Si nu ati asteptat recompensa. Dar asta se intampla doar cand suntem copii. Ca adulti,prima data inainte de a face o fapta buna,de a da o mana de ajutor cuiva aflat la ananghie sau de a face caritate cu un sarman,in fractiune de secunda,ne trec atatea ganduri prin cap,ca nici nu realizam cat de putreda si subtire e linia intre rautate si perversiune.
           De ce sa-i dau eu 1 leu cersetorului,ca daca ii bea,daca de fapt e un mare bogatas travestit,da-l dracului ca e in putere sa munceasca,daca face parte dintr-o retea si el nu se alege cu nimic,daca ii dau acu nu mai scap de el,etc?
            De ce sa ajuti un prieten sau un cunoscut la necaz,daca de fapt ma invaluie sa vada daca il ajut,daca nu mai imi da banii inapoi,daca imi pun obrazul pt.el si ma patez,daca maine,poimaine se face ca nu ma cunoaste,daca cer ajutorul si eu vreodata si nu mi-l da?
           Sau pur si simplu ne-am facut atat de scarbe,de nesimtiti la nevoile altora,de egoisti si rautaciosi? Azi am constatat ca s-a schimbat lumea si in privinta astaaaaaaa,pfuai,nu stiu ce sa mai zic. Dati fratilor un dram de bucurie cuiva caruia ii arde buza,ca n-o fi foc! Nu se stie cand seaca si fantana din curtea noastra si ne trezim ca nu ne intinde nimeni o cana de apa. Se pot face multe si cu putin efort.
           Trebuie doar sa zambim,sa ne limpezim mintea si daca nu avem resurse,o vorba buna face cat 50 de euro. Ca atat costa o prietenie in ziua de azi. S-o mentii sau s-o rupi.
PS. DACA V-ATI HOTARAT SA FITI CARITABILI NU ASTEPTATI RECOMPENSA: CERSETORUL NU MULTUMESTE,PRIETENUL UITA CAND E ZIUA TA SI DUMNEZEU CONTABILIZEAZA CU ABACUL INTRAREA TA IN RAI,DECI FACETI FAPTE BUNE CA SA DORMITI BINE NOAPTEA. RECOMPENSA E UN SOMN BUN CARE FACE UMOR ADEVARAT,FATZA FRUMOASA SI SEX DE CALITATE (cand e cazul).

Ce ti-e scris sa traiesti?

          De multe ori,cand ti se intampla cate ceva rau,dai vina pe Dumnezeu,pe soarta,pe ghinion si tot de atatea ori scade increderea in El. Apoi,cand toate iti merg bine revii la starea de credinta de dinainte,dar oare de ce nu suntem constanti in gandurile noastre?
           Pentru ca nici Dumnezeu nu e constant in urcusurile si coborasurile cu care iti impodobeste viata. El ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui,apoi cand calci in balariile de pe drumi si te intepi in ciulini iti dai seama cum ne-a creat si psihic: cum e El labil in actiuni asa suntem si noi,labili in principii.
           Hei,Doamne,Doamne,credinta nu se impune,se castiga!!!!!

Dumnezeu si pedepsele.

           O Doamne,Dumnezeule mare,care ma ajuti cand sunt in kkt,care imi dai cate o palma cand mi se urca kktul la nas,cum stii tu sa le aranjezi pe toate! Uite ca ma lasa sa am un pic de retea,ca mi-era dor de un scris pe blog,de nu va spun,mi se pare ca din puscarie n-am mai scris:)))). In fine,Iti multumesc pt.toate pe care mi le dai ,bune sau rele.
          Asa,sa va zic repede,pana nu cade reteaua,cum m-a ajutat Barbosul. Dup-aia va zic si cum am luat palmele,ca eu incep cu sfarsitul,asa imi place sa citesc si revistele sau ziarele. Am nimerit un loc foarte bun de munca,sunt sperante mari si de documente,in sensul ca la ora la care scriu n-am contract de munca,dar de luni mai mult ca sigur o sa am. Locul e bun in sensul ca,doamna la care lucrez,pt.ca e o doamna,chiar daca are probleme de sanatate mentala,in sensul ca daca ii vine sa dea o bashina se duce la baie,nu ca celelalte nesimtite carora trebuia sa le miros deseurile,sunt doar eu cu ea,ma gestionez singura,in sensul ca daca am o mana de paste o mananc cu placere ca nu se uita nimeni in gura mea cat mananc,nu-mi rupe pula cu nimic,deci sunt o DOAMNA.
          Acu sa va zic si cu palma ce mi-a futut-o peste ochi Cel de Sus. Stiti ca eram la un loc de munca destul de bunicel,dar cum suntem noi oamenii astia facuti,cand avem ceva vrem din ce in ce mai mult,aia nu-mi faceau documente in regula. Si am plecat la alt loc,in speranta ca gasesc mai Rai ca Raiul. Am gasit un fel de iad in maniera taraneasca, o doamna cu ghilimele,care nu ma lasa sa fac curat ca stric lucrurile,de mancat nu va spun ,ca de multe ori m-am culcat cu burta goala,dupa o juma de ou si o felie de salam,trebuia sa scutur pastele de kkt de soareci inainte sa le pun in oala,sa ma spal la 12 noaptea pe cap,ca trebuia sa-i fac companie pana la 22.30,in timp ce ea dormea pe divan si eu motaiam in cur langa ea,sa merg 3 km pe jos pana la autobuz,in ziua libera,sa dorm in frig ca imi inchidea caldura noaptea si restul nu va mai spun. Am plecat dupa o luna si trei saptamani,mai slaba cu 5 kg,plina de zona Zoster dupa cap si in palme,aveam sange si rani de la atata scarpinat si cu nervii la pamant. Asta a fost invatatura de minte,ca atunci cand ai ceva bunicel,tine de el,ca nu se stie peste ce dai. Asta e. Am trait-o si p-asta,dar ma rugam in fiecare seara in genunchi la Dumnezeu si la Fecioara Maria sa nu ma lase,sa ma scape din chinuri. Si m-a scapat,manca-i-as gura lui,ca cred ca se terminase pedeapsa.
            In fine,bine ca-s bine acu,Doamne ajuta! Atata vreau lume,liniste. Sa am si eu documente ca toata lumea,ca-i dreptul meu,sa pot si eu sa ajung ziua in care sa ma duc cu Sofia in parc ,sa mancam o inghetata,sa ma duc cu Vio sa-l dau in karturi,sa ma duc cu Bobi sa-i dau o bere la bar,pula mea,sa fac ce face un om obisnuit,ca nu mi se pare ca cer asa de mult. Bine,asta nu inseamna maine,dar cu rabdarea trecem marea. Gata,ca mi-a fugit muza,m-au nenorocit tantarii si stau cam nasol,afara,cu curul pe un recipient de gunoi,cu laptopul pe genunchi si sunt multumita si cu asta.