^ Aceasta seara e pentru noi
Cea mai frumoasa dintre sarbatori
Si noi cu totii venim acum
Sa va uram de Mos Ajun.
- Ne dati ori nu ne dati?
- Ne daaaati,ne daaaaati ori nu ne daaaaati?^
Nuci,mere,biscuiti,gogosi....nu mai imi amintesc daca erau si bani.Cred ca nu,daca nu imi amintesc,inseamna ca nu erau sau erau foarte putini:))). In orice caz, Craciunul copilariei mele era sarac,dar cu multa caldura in soba,ca baba mea era friguroasa,cozonaci,sarmale,sorici. Mi-aduc aminte,ca nici atunci,ca si acum,nu suportam sa aud cum zbiera porcul in ograda cand il taia,mi-era mila ,dar de mancat,am mancat. Nu cum se intampla cu mielul. Nici acum nu mananc miel ca-mi tiuie in urechi cum plange ca un copil.
Cat a trait frate-miu am mers toti 3 la colindat,cu mama in urma noastra sau in custodia vreunui vecin mai curajos,sa ne apere de caini. Seara tarziu,cand ne intorceam,rasturnam sacul de nuci in pat,le numaram si cine avea mai multe era foarte mandru. Cine se mai duce la colindat acum cu sacul facut din fata de perna ,atarnat de gat? Veneau copiii la colindat si baba iesea in tinda,cu ciurul plin de nuci si impartea la fiecare cate 2,ca era zgarcita :)))). Daca erau copiii vreunui vecin pe care nu-l vedea cu ochi buni le dadea doar cate una si punea zavorul la usa dup-aia.
Cine e de prin partile Brailei nu are cum sa uite coliva in scutece impartita in dimineata de Craciun, vestind nasterea lui Iisus. Cadouri sub brad nu am avut pentru nu am avut pom de Craciun decat o data,cand aveam 6 ani si ala adus din mila unui unchi de la oras;valeuuuuuuuuuu,cand am vazut instalatia luminoasa sclipind in camaruta aia mica de 6 metri patrati am crezut ca aia e fericirea de pe lume. Zapezi ca-n vremea copilariei mele nu am mai vazut asa mari,te trezeai dimineata cu nametii pana la streasina casei. Ma duceam la scoala cu zapada pana la brau si tin minte ca intr-un an am fost la o olimpiada de romana si cand am ajuns in clasa eram uda pana la genunchi. Turte pe plita ca ale babii mele nu am mai mancat de nu mai tin minte,dar nu le-am uitat gustul si mirosul.
Acum sunt si eu mama,cat imi lipseste mangaierea femeii care mi-a dat viata,nu exista cuvinte sa exprim. Sunt departe de casa,de familie,singur prin strain esti ca un caine plouat,am un an jumate de cand is pe-aici si deja m-am scarbit. Ce proasta eram,copila fiind,ca imi doream sa ajung cat mai degraba adult,nici prin cap nu imi trecea cat aveam sa regret asta,ani mai tarziu!
M-as intoarce cu drag la radacinile mele,daca viata si soarta nu m-ar purta pe drumuri lungi si anevoioase,chiar daca acolo nu ma mai asteapta decat un batran cocosat si amarat caruia ii datorez multe,o casa darapanata si pustie,dar e casa in care m-am nascut,in care am crescut,in care am invatat,in care mi-am trait si dureri si bucurii,in care mi-am trait iubiri adolescentine si suferinte,casa in care mi-am facut un milion de planuri pentru viitorul meu si casa in care aceleasi planuri s-au naruit,din motive numai de Dumnezeu stiute,casa in care ma simt ca-n bratele mamei,pentru ca inca mai pastreaza mirosul ei,mana ei si privirea ei de nefericita.
As mai zice vreo cateva,dar tare ma tem ca as rascoli si alte amintiri ,mult mai dureroase,care m-ar impinge sa fac cateva remarci la adresa celora care stiu sa judece,sa dea cu piatra,sa intoarca spatele,sa se creada superiori celorlalti,pur si simplu pentru motivul ca au ceva mai mult in buzunar. In suflet n-au nimic,parerea mea,care nu sunt de prin partea locului:))) ca sa inchei intr-o nota optimista,e Craciun ,nu vreau sa stric atmosfera celor care ma citesc si printre randuri. Life goes on!!!
