Vreau sa se inventeze a 11-a porunca!

            Va dau o leapsa,celor care ma mai viziteaza,rar sau deloc:)))). Imi doresc sa se inventeze a 11-a porunca,mai ales acum,cand traim aceste vremuri tulburi. Poate eu sunt singura care am nevoie de asta. Daca si voi simtiti nevoia,dati ceva idei,s-o indura Bunul Dumnezeu sa rescrie istoria. La ora asta,nu-mi vine in minte decat : FITI TOLERANTI!!! Mi se pare singura chestie care ne mai poate salva de la razboaie,durere,rautate,suferinta,incrancenare. Oameni buni,fiti toleranti cu ceilalti,cu voi insiva si chiar cu diavolul.
             Sa dam credit tuturor,sa privim cu bunatate un strain,sa toleram homosexualii,tiganii,evreii,animalele,sa mergem pe principiul : ^atata timp cat nu ne fute pe noi,nu ne intereseaza^. Poate e si un mod de respect fata de cel din fata ta,nu trebuie sa-i astupi parerile cu pumnul,nici sa aprobi ca prostul;in caz ca nu aveti argumente,taceti. Suntem un cumul de lucruri date de Sus: viata,principii,educatie,frumusete,spirit.Suntem si un cumul de experiente,sentimente si greseli.Suntem in primul rand oameni si doar noua ne-a fost dat sa traim cel mai intens,frumos si curat sentiment:IUBIREA.

Pentru pasionati...mai putine vorbe,mai multe imagini,sentimente mai profunde.

            Nu va scriu multe detalii,ca nu am de unde sa vi le dau,dar cred ca era o parada,un mars ori o intalnire intre 200.000 de amici,fiecare cu ^iubirea^ lui,aia cu 2 roti in loc de sani,cu vopsea desucheata in loc de ruj pe buze,cu teava de esapament bombata ca un fund de brazilianca.
            Imi pare rau ca nu mai am 20 de ani,s-o iau din loc spre capatul lumii,cu un rucsac in spate,cu vantul in fata si cu gandurile mele. Gata. Pasiunea,nebunia si iubirea is fara limita. Va rog sa ascultati muzica asta,inchideti ochii si tot ce n-ati probat pana la 50 de ani,va rog sa probati. Bune,rele,aduc cu ele experienta,nostalgia si adrenalina.

Ce mult imi place in tara mea...dupa ce am plecat din ea!

            Gogosicile,am fost bolnava 3 zile,ca un caine. Apropo de caine,cu durere si neputinta va anunt ca a murit catelusa mea,Sara. Sper ca nu de la vestea asta sa mi se traga si mie starea de rau. Am facut febra 39,5,ma durea tot corpul,parca ma batuse cineva,aveam ficatul umflat cat capul,asa il simteam,naiba stie,ca nu-s doctor. Ce sa mai,incolo si incoace,m-a pus lata ceva,poate o viroza...acuma caut explicatii,ca doar sa nu credeti ca am fost la vreun specialist.
           Asa,ca dau din una in alta...sa va zic de ce imi place in Romania,acu ca is in Italia:))) E ca atunci cand iti dai seama ce mult iubesti pe cineva dupa ce te-ai despartit de el. In fine,aceasta dragoste subita are legatura cu faptul ca,am avut nevoie de un doctor,dar n-am putut sa beneficiez de unul. Sau daca ai portofelul asa de gros incat iti face hernie,poti sa mergi la un particular. Un control costa 110 euro,o interventie minora 80  euro,medicamentele sunt asa si asa...hmmm....cam ca la noi. Dar poti sa mori in drum si nu-ti da nimeni un antibiotic fara reteta. Si sa va mai spun una: daca esti italian,ai platit contributii 40 de ani si ai nevoie de un control stii cand te programeaza? Peste vreo 6 luni. Credeti-ma,poti sa mori linistit acasa,in timpul asta. Acum,ce nu inteleg eu,e de ce au media de varsta atat de inaintata daca sistemul medical e asa de lent? Si de ce sunt atatia nonagenari? Daca voi,in Romania ati vazut vreun mos de 90 de ani conducand masina,eu imi tai portia de tigari pe 2 zile. Cu ocazia asta poate ma si las de ele sau le iau mai usor,am auzit ca se si scumpesc,dar de cand mi-a fost rau nu mai imi place sa fumez.
          Deci,platesc contributii in tara mai putine (aici,am auzit pe cineva ca da 2000 euro la 3 luni),am un medic la care ma duc cand vrea ranga mea si nu va mai mentionez pe cele rele ale noastre,ca le stim prea bine,mizerie,mita,etc. Ce e fain aici e ca nu tre sa dai spaga la nimeni,e o ofensa si daca duci un cadou fara un motiv bine intemeiat,deci au si ei niste soparle cateodata. In rest,e binisor,poti sa-ti duci viata de pensionar linistit,cu conditia sa ai familia langa tine,sa te bucuri de nepoti si sa dai credit si la un milog,ca s-ar putea sa fie Sf.Petru,sa-ti puna la incercare caritatea. E adevarat ca singurii cersetori sunt romanii,dar tot romanii sunt singurii care dau 1 euro la un amarat. Sa fie oare un semn ca s-ar putea ca sfantul sa fie roman? Poate lucreaza ca gradinar la Dumnezeu,care mai mult ca sigur are origini elvetiene,numa aia au fost neutri pentru vecie.

Cand te simti prizonier...rupi catusele cu dintii.

            Asa m-am simtit azi,pentru ca Nona n-a vrut sa faca o plimbare in afara sufrageriei nici daca o picai cu ceara. Ii e rusine sa iasa,s-a perindat o gramada de lume azi,prin fata casei,deoarece la ei e un fel de targ de vechituri duminica si era strada plina de tarabe si de curiosi.
             Cateodata o inteleg,ca e batrana,are 90 de ani si poate nu se simte bine in pielea ei cand se uita lumea,dar cateodata ea ma roaga sa iesim si e si fara rabdare, de multe ori nu mai apuc nici sa ma pieptan; azi nu si nu. E,asta e,nu facem mare caz,dar ce sentiment de puscarie ca azi,n-am mai incercat in viata mea. E unul fizic,cum ca nu ai aer si unul sufletesc,cand simti ca esti prizonier in propria minte,in propria viata,in inima simti ca te strang lucruri pe care nu stii sa le explici...Toate te strang,te sufoca si atunci iti vine sa dai cu caciula in pamant,cu cutitul in piatra si cu pumnul in testicule ca nu ai luat viata putin,cate putin,ci te-ai lacomit si-ai trait prea multe si prea la maxim,de frica zilei de maine...daca maine nu mai esti si traiesti o eternitate cu regretul ca n-ai facut cutare lucru,etc.
             Din cauza asta,de multe ori,ma simt la 35 de ani,prea batrana,prea satula si prea nepotrivita pentru vremurile astea,in care totul se intampla rapid,nu te mai opresti sa asculti cum fosnesc frunzele galbene sub talpi,cum ascunde o veverita o nuca in scorbura sau cum iti sopteste toamna ca sunt ultimele zile de soare si trebuie sa te bucuri de ele. A inceput sa-si puna amprenta strainatatea,te simti liber fizic,esti in lumea larga,dar ti se inchide sufletul precum cochilia scoicii. Apropo,dupa o luna jumate m-am vazut cu omul meu,mi-a facut o vizita scurta,dar binevenita, Si mi-am amintit,dupa,ca am facut safteaua  la toate masinile pe care le-a avut: prima data in autocar,dup-aia in microbuz si acu in cabina tirului,am facut locsor de dragoste si amintiri. Si uite-asa trece viata,ne trecem si noi si nu ne alegem cu nimic.
            M-am gandit si la copii,maine Sofia incepe scoala,primul ei an si eu nu sunt langa ea. Nici taica-sau. Poate de-aia sunt asa depresata,ca imi dau seama cum pierd momente importante din viata copiilor mei,fara sa ma gandesc cat de mult o sa regret peste cativa ani. N-am purtat-o de mana in aceasta zi importanta pentru ea si nu am trait emotia primei zi de scoala,nu i-am carat ghiozdanul,nu i-am calcat uniforma si nu am ajutat-o la teme. Ma doare. Si atunci cum sa nu te simti ca un leu in cusca,stii ca nu poti face nimic sa schimbi,trebuie sa te remontezi singur; rabdare si tutun.
             Ma consolez cu faptul ca nu sunt singura in situatia asta,am ajuns aici pentru ca asa ne-a adus soarta,am convenit eu cu mine insumi sa nu ma las cazuta,pusca mea,nu mai stiu ce sa-mi zic sa ma ridic,am nevoie de libertatea de acasa,dar am nevoie si de banii cu care pot sa cumpar aceasta libertate. Iar cantaresc in vesnica balanta a ratiunii ce pot sa fac si ce nu pot: azi rezultatul e zero.
          

Orasul pisicilor - Portobuffolè

            Dragii mei,de oriunde si oricare ati fi,am facut-o si p-asta. Sunt in Italia,intr-un locsor frumos,curat,cu veverite si pisici multe,semn ca e liniste,e batranete si e ideal sa-ti incarci bateriile,daca esti un turist linistit,caruia ii place pacea.
            Eu sunt la munca,dar tot am avut timp sa admir frumusetea oraselului,sa bucur macar ochii,ca inima saraca,e vraiste. Fara copii,barbat si fara o casuta a ta,tot stranier te numesti. Am sa scriu cateva randuri pentru cei care ma citesc,la unii sa le multumesc pentru sustinerea pe care mi-au acordat-o in acest demers,adica au inteles ce sacrificiu face o mama cand isi lasa puii,la altii sa le multumesc pentru ca mi-au dovedit intr-un tarziu ca nu sunt niste prieteni adevarati,macar acum in ceasul al 12-lea,si-au dat arama pe fata si cu ocazia asta mi-au facut un bine. Le transmit si unora ,si celorlalti aceeasi dragoste cu care m-a daruit Dumnezeu,pentru ca iertarea e o virtute si eu nu pot uri pe nimeni.
            Ii multumesc fiului meu,care a dat dovada de maturitate si care a inteles ca viata nu e usoara nici la 16 ani,nici la 50,omului de langa mine,care incearca sa duca rabdarea la capatul dragostei noastre,ii spun ca distanta nu omoara sentimente,dar poate le acopera de praf. Vreau sa multumesc familiei italiene la care am ajuns,ca au avut rabdare cu mine,m-au inteles si m-au tolerat: Vito si Antonio Moro - Gratie mille. N-am uitat nici de oamenii din Pordenone,care m-au ajutat cand mi-a fost greu,lor le multumesc in fiecare zi libera,cand intru in casa lor,ei ma primesc cu bucurie si poate,eu cu un zambet,un ajutor si o vorba buna le incant existenta.
            Nu in ultimul rand, lui Dumnezeu ca m-a purtat cu intelepciune si cu dragoste prin experienta asta,a avut grija de mine si nu m-a lasat la greu. EL m-a vazut ca nu-s un om rau,ma simte ca am ceva de facut in viata asta si stie ca poate nu ma rog toata ziua,nu ma duc des la biserica,dar ii sunt aproape cu sufletul,ca el e singurul in care am incredere si e singurul care nu-mi intoarce spatele cand imi arde buza.
            Credeti-ma ca m-am gandit ca o sa umplu blogul de postari,dar nu-mi gasesc cuvintele,nici in romana,nici in italiana.