Fericirea nu exista!

           Sa nu o mai cautam,sa ne multumim cu ce avem si sa nu mai speram in ea! Pentru ca e un lucru atat de relativ si mic,ca nici nu ne dam seama de momentele in care am fost fericiti. Renunt sa mai cred ca voi trai vreun moment de fericire,incerc sa las lucrurile la voia intamplarii,a sortii si a Domnului. Nu vreau sa mai lupt sa caut,sa schimb,sa intretin, pentru ca simt ca ma bat cu morile de vant. Zbaterea asta in zadar nu mi-a adus linistea pe care mi-o doream,mi-a dat doar iluzia ca sunt fericita.
            Eforturile pe care le-am facut m-au epuizat psihic si fizic si am ajuns in punctul de a renunta. Nici renuntarea asta nu-mi face bine,simt ca nu mai sunt vie,dar trebuie sa incerc,altfel ma voi consuma ca un bat de chibrit fara sa aprind niciun foc. Lupta de unul singur,fara sa vezi orizontul te face sa te scarbesti si sa urasti tot ce ai construit. Si eu n-o sa fiu niciodata Mesterul Manole pentru ca n-o sa am niciodata curajul sa o jertfesc pe Ana.

          Adio,steaua mea!