Da. Nu i-am vazut de 4 luni si mi se par ca nu mai sunt ai mei. Sunt putin cam grasunei,cred ca stau prost cu psihicul si isi cauta fericirea in mancare,dar tot pruncii mei frumosi sunt. Fara mama lor,fara tata aproape si cu viata in propriile maini...
I-am intrebat ce sa le aduc cand ajung acasa...Stiti vorba aia...te mustra constiinta si vrei sa suplinesti lipsa ta cu bani sau cu cadouri...in veac nu ma gandeam ca o sa ajung si eu ca si ceilalti parinti instrainati... Sa va spun ce aveam de gand: Sofiei,pentru fiecare FB din carnetel,cate un cadouas,fie el si o clamitza de par...un rahatel,cat de mic,o bucura. Lui Vio ceva barbatesc...incaltari,un tricou mov,ca mi s-a pus pata ...Stupoare!!!!!!!!!!!!!!!Copiii mei nu vor cadouri sau chestii obisnuite: fiu-meu isi doreste un rozariu deosebit,iar durdubica o jucarie.
Le lipsesc foarte mult. Si ei mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu