Ma cearta toata lumea ca nu scriu mai des! Ei bine,oameni buni,cei care ma cititi,sa va zic cum sta si cu scrisu'. N-am facut blogul ca sa scriu in fiecare zi,sa postez ce-am mancat dimineata,la pranz si seara,ce-am baut intre timp,cu cine am vorbit si de cate ori m-am dus la wc. Nu ca nu as aprecia pe cei care scriu zilnic pe bloguri,dar in cazul meu e putin diferit.
Cand am facut blogul eram intr-o stare proasta,nu ca as fi mai bine acum,psihic vorbind. Vroiam sa impart cu cineva trairile mele,n-aveam cu cine si fiindca nu mai sunt la varsta jurnalelor si a oracolelor,m-am decis sa astern pe blog,putin cate putin,in functie de stare ,de ce se intampla in viata mea si in functie de cat pot eu sa destainui.
Si la cum ma cunosc prietenii,de limbuta ce sunt,ar zice ca nu sunt eu:cum,nu poate Mariutza sa spuna ea ce are pe suflet?Cateodata ma blochez:)))cum a fost si in cazul tatuajului;l-am facut ca sa-i spun omului cat de mult mi-a lipsit,cat de mult imi doream sa-mi fie alaturi si cat de dor mi-a fost de el. Nush daca a inteles,sper ca da ,mai ales ca noi am avut intotdeauna o buna comunicare ,am discutat verde in fata diverse chestii,si cele care ne deranjeaza,si cele care nu. Ne stim de 16 ani,am fost mai intai amici,apoi confidenti,apoi prieteni si mai la urma iubiti. Dar uite,ca dupa atatia ani,tot exista cate ceva pe care nu-l poti exprima , nu gasesti momentul potrivit sa o spui si apoi se estompeaza intensitatea.
Imi spune si el: Doamne ,muiere,cat te-ai schimbat!Mie mi se pare normal sa te schimbi,toti trecem prin asta,si fizic ,si psihic. Daca am ramane la fel,as zice ca a trecut viata peste noi ca apa ,fara sa lase urme,fara sa ne influenteze si mi s-ar parea din cale afara de plictisitor.El,omul,zice asa, deoarece nu s-a schimbat deloc in tot acest timp: arata la fel,poate un pic incaruntit la barba,iubeste la fel,poate mai mult, deoarece vede ca timpu' trece,si nu in favoarea lui,gandeste la fel,poate un pic mai chibzuit,pentru ca e mai precaut,in toate. Dar eu?
Eu ma vad schimbata,mi se pare ca in bine,lui i se pare ca spre mai putin bine,pentru el:)).
Si stand noi la o cafea,pufaind tacticos la niste tigari,cugetam:
EL:muiere,cand eram noi tineri,erai mai dragastoasa,mai iubitoare,imi faceai bagajele cand plecam,ma spalai pe cap,ma uscai cu foenul,imi faceai coafura,imi puneai cafeaua,m-asteptai cu masa,ma bibileai,imi calcai rufele,etc.Acu',sula,nu te mai scoli sa ma conduci la usa,cafeaua o pui rar,nu ma mai dragaleshti,daca imi trebe un tricou imi calc singur,mananc cu capul in frigider de lene sa-mi pun in farfurie,in concluzie te-ai racit rau de tot!
EA: eee,pai stai asa,daca e vorba de scos okii,sa-i scoatem. Omule,cand eram noi tineri,daca ne certam,nu ma lasai sa ma culc suparata,erai primul care venea sa ne impacam,acu' te intorci cu fata la perete si ciao,nu tipai atat de mult,ca sa fiu soft si sa nu zic urlai,nu scrasneai din dinti cand te enervai,nu dadeai suturi la catzea(ca nu aveam:))nu te deranjau atat de tare atat de multe lucruri,pe care eu le consider niste rahaturi de 2 lei siiiiiii,cel mai importanttttttttttt: nu erai asa GELOS.Na.
Si zicand acestea ne umfla rasul,ne pupam ,ne dragalim si ne culcam. Vremea trece,fie o folosesti,fie nu. Important este,ca praful care se asterne sa fie la fel de valoros ca cel de pe sticlele cu vin,panzele de paianjen sa protejeze ce e inauntru,iar cand va veni timpul sa straluceasca din nou vapaia .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu