Dopo tanti anni....😊

 Eh niente, una volta avevo un blog dove scrivevo tutti i miei pensieri ( quasi 😆),poi ho smesso.  Con il tempo capisci che certi pensieri te li devi tenere. Perché la spontaneità può essere aggressiva nei confronti di una persona non preparata . Viva la vita!😊

Ultimul bilant pe anul 2014.

                  A fost un an greu. Din toate punctele de vedere:


- banii,cand au fost,au fost,cand n.au fost,mi.au lipsit cu desavarsire:)))))))
- bucurii,la fel.
- tristeti..........nu mai zic.
- dezamagiri...multe,mai ales cand ai de.a face cu oamenii.
- impliniri...asa si asa,cand ai una,nu.i cealalta.

                 
                   Rezultatul: sunt inca vie!!!! Sunt relativ sanatoasa,imi lipsesc o gramada de lucruri,ceea ce ma face sa nu mai fiu ce.am fost. Nu mai am nicio resursa din care sa.mi incarc bateriile si asta se vede. Nu ma plang,am vazut ca sunt altii care au belele de 1000 de ori mai mari. Hai ,sa treaca si anul asta,vedem dupa ce.o mai fi. Viata e o lupta,dar nu inteleg de ce,cine cu cine se bate si cine castiga ce premiu ia?

Pastrez ceea ce am...

          Niciodata nu vei putea exprima ceea ce simti mai frumos,mai clar si mai adevarat,in alta limba! Cred,totusi,ca sunt sentimente sau trairi pe care le poti vedea sau expune si fara sa vorbesti,uitandu-te la o persoana. E de ajuns sa ai tu un ochi bun si masca celuilalt sa nu fie materiala.

Tema - Nu mi-am invatat lectia!

           **Am sa inchid ochii intr-o zi atat de strans incat  am sa fac sa dispara lumea ce ma inconjoara. Si chiar daca nu-i voi mai deschide,voi fi linistita stiind ca nimeni nu va mai distruge acel ceva ce se castiga atat de greu < INCREDEREA>*!!!
             Si sigur vor mai trece multi ani,vor veni altele si eu tot in aceeasi mocirla morala ma voi gasi. Ca daca imi invatam lectiile cand ar fi trebuit,azi nu eram la a 8638643456536 oara cand ma scald in ea si in loc sa ies curata,ies mai murdara si mai scarbita de cat eram inainte. Pacat ca si copiii mei traiesc vremuri care ii vor indrepta spre suflet putred.
             Si eu nu voi mai fi langa ei sa dau cu mana si sa spal noroiul.





             

   

Eu am fost,sunt si voi deveni ceea ce traiesc!

       


          Adica sunt rezultatul vietii pe care o duc. Daca viata s-a comportat ca o scarba cu mine,asa m-am purtat si eu cu ea. Mi-am dat seama dupa modul in care o traiesc zi de zi.

           Si nu mai dati vina pe mine!!!!! Vina mea e ca nu stiu cum sa mai traiesc viata de acum si de frica sa nu gresesc dau eu prima cu piatra,urlu,sa ma apar.

            Daca am devenit un om insuportabil,de nerecunoscut,va rog sa ma evitati. Asta fac si eu uneori.

Povestea balantei.

          Ma intreba deunazi,cineva,de ce in toate pozele imi scot tatuajul la vedere si il arat cu obstinatie. Pozele in care se vede is vechi de 3 ani,de cand l-am facut. Atunci il aratam,acum incerc sa-l ascund. Si nu pentru ca mi-ar fi rusine de ceva sau cineva. Fac o paranteza pentru cei care cred ca tatuajele,piercingurile,tigarile,etc sunt chestii destrabalate. Si a te fute e o chestie destrabalata si nu face rau la nimeni,dar o face toata lumea. Si cand trebuie sa se scuze,gaseste circumstante atenuante.
           Bun,sa revin,ca incep sa fur curent dup-aia pe seama multilor lupi moralisti. Asa cum am mai explicat si in alta postare pe blog (cautati-o,nu va mai dau mura-n gura,m-am plictisit si de un calculator) mi-am facut tatuajul in anul cand a murit mama. Ea era zodia BALANTA. Tot in anul ala a plecat barbatu-meu sa incerce marea cu batul plin de cacat si sa lucreze in Italia,la un bou. Barbatu-meu e si el BALANTA,nu boul:)). In fine,ma simteam a nimanui,la propriu. Cu 2 copii,cu niste afaceri de 2 lei pe cap pe care trebuia sa le duc inainte si cu inima grea,m-am hotarat sa insemn undeva,in inima nu puteam ca nu era Dracula prin preajma,asa ca m-am tatuat. Nu zic ca acum dupa 3 ani nu mai fac atata caz de el,dar nici nu as renunta sau l-as acoperi. E dovada ca nu trebuie sa uit clipele grele,ca atunci cand sunt fericita sa-mi amintesc sa ma uit in preajma.Poate e cineva care are nevoie de ajutor si eu pot,trebuie si vreau sa i-l dau. Si langa mine au fost cativa la momentul respectiv,dar prea putini spre deloc. Ca incepusem sa ma duc la vale si stiti ca omul cand te vede la ananghie fuge,de frica sa nu se ia si la el.
            Am ales balanta si pentru ca e semnul cel mai reprezentativ din viata unui om. Balanta mai inseamna si judecata,si cum eu am fost crescuta si invatata sa nu impart judecata si moartea (astea apartin numai Barbosului) am ales cel mai frumos desen pe care l-am gasit atunci. Asa mi s-a parut mie. E adevarat ca incerc si sa fiu un om cat mai drept. Nush daca reusesc ca nu sunt perfecta. Si gata.

Fericirea nu exista!

           Sa nu o mai cautam,sa ne multumim cu ce avem si sa nu mai speram in ea! Pentru ca e un lucru atat de relativ si mic,ca nici nu ne dam seama de momentele in care am fost fericiti. Renunt sa mai cred ca voi trai vreun moment de fericire,incerc sa las lucrurile la voia intamplarii,a sortii si a Domnului. Nu vreau sa mai lupt sa caut,sa schimb,sa intretin, pentru ca simt ca ma bat cu morile de vant. Zbaterea asta in zadar nu mi-a adus linistea pe care mi-o doream,mi-a dat doar iluzia ca sunt fericita.
            Eforturile pe care le-am facut m-au epuizat psihic si fizic si am ajuns in punctul de a renunta. Nici renuntarea asta nu-mi face bine,simt ca nu mai sunt vie,dar trebuie sa incerc,altfel ma voi consuma ca un bat de chibrit fara sa aprind niciun foc. Lupta de unul singur,fara sa vezi orizontul te face sa te scarbesti si sa urasti tot ce ai construit. Si eu n-o sa fiu niciodata Mesterul Manole pentru ca n-o sa am niciodata curajul sa o jertfesc pe Ana.

          Adio,steaua mea!